BESST
Spiritual Growth

   

Gandurile unui nebun catre ceilalti
Omul din spartura
Chemarea noastra
Smuls de Dumnezeu de guler
Inchisoarea gandurilor noastre
Gandurile unui nebun catre ceilalti

Va scrie nebunul din orasul normalilor.

Umblam printre oameni, ca unul oarecare, pana m-au prins. M-au întrebat de ce sunt nebun si de ce nu sunt ca ei si de ce nu port masti.

Va scrie nebunul din cetatea normalilor.

Pana la urma m-au prins cu vorbe si m-au legat cu sfori. Ce durere… Si nebunii simt durerea.

-De ce mergi invers?- m-au întrebat ei.

-Cum altcumva sa merg, le-am raspuns eu, decat cum m-au invatat ai mei?

-Saracii de ei, am auzit printre acei oameni. Asa deci? Si-ai tai sunt nebuni?

M-au purtat pe strazi sa ma vada toti. Sa stiti ca mic fiind, am mers la circ, si ma intrebam- pesemne tot din cauza nebuniei- cum se simt animalele sa se tot uite altii la ele?

Strigau ceva foarte ciudat pentru mine: „Victorie asupra istoriei, victorie asupra memoriei!!“. O faceau ca si cum se bucurau ca uitau ce-a fost ieri si chiar azi. Eu, nebunul, am mancat azi prea fierbinte. Maine o sa incalzesc mancarea mai putin.

Mi-au strambat picioarele ca sa nu mai merg invers. Ce bucuros am fost. Mi-am adus aminte de tiganii ce cerseau si intorceau picioarele propriilor lor copii. Asa voi putea si eu sa ii înteleg. O faceau de fapt sa ii ajute, sa devina de-al lor, normal.

Nu am vorbit mult. Numai cateva cuvinte, poate propozitii. Mi-au spus ca nu e bine sa vorbesc pentru ca obosesc repede. Ei mi-au spus ca ei nu mai vorbesc demult unul cu altul. Ei gandesc…

Mi-au scos ochii. Mi-au zis ca oricum nu am nevoie de ei in lumea asta larga. Desi e totul colorat, totul e numai alb si negru. Ce pot sa fac? Eu sunt un nebun, vreau doar sa umblu printre oameni. Dar nu ma lasa.

Nebunii sunt o amenintare pentru ei. Trebuie sa ma inchida pentru moment. Ce frumos! O sa am prieteni acolo. Si o sa vorbim despre stele si despre luna. Poate despre absoluturi si despre altceva.

Ah, am uitat! S-au speriat de mine cand m-au vazut pe strazi. Eram prea diferit imbracat si ma miscam invers. Dar nu i-am vazut. Ati uitat? Mi-au luat ochii. Dar ma simt asa de bine. Acum stiu ca ei imi vor face bine si ma vor face ca ei.

Ce mult imi doresc sa am o familie si in fiecare zi sa nu ne vedem. Ca doar nu avem ochi. Si ce momente frumoase vor fi cand eu si sotia mea o sa intoarcem primul picior al copilului nostru. Vor fi momente de neuitat.

Dar acum trebuie sa stau cu ceilalti. Ce ziduri albe si inalte, aici. Nu ma mai viziteaza nimeni.

Va scrie nebunul din orasul normalilor. Vreau si eu sa fiu ca ei. Sa imi iubesc copiii in bataie si sa transmit ura mea mai departe. Si sa vorbim nimicuri si sa ne uitam in oglinda. Sa ne facem multe poze. De fapt asta trebuie sa invat mai bine. Nu pot sa rad înca la comanda. Dar voi reusi. Ma voi integra si voi deveni si eu un om model.

Nu sunt nebun. Oare?

 

spre Partea a II-a

 

Florin Demean

 


 

 



Published in 2012-04-17
Social Bookmark
Bookmark to: Facebook Bookmark to: Twitter Bookmark to: Google Bookmark to: Myspace Bookmark to: Del.icio.us Bookmark to: Yahoo Bookmark to: StumbleUpon Bookmark to: Reddit Bookmark to: Digg
 
Omul din spartura

Unde este crestinul care atunci cand se pleaca pe genunchi demonii se zvarcolesc de groaza, marile se despica, oamenii sunt eliberati si vindecati?
Unde este crestinul care atunci cand pune mana pe rana se vindeca, cand ridica ochii spre cer vede mai mult decat nori?
Oare unde e acela care isi pune nadejdea intr-un Dumnezeu adevarat, acceptand tot ce vine din partea lui?
Unde e omul care sa stea in spartura. Omul in care Dumnezeu sa-si gaseasca placerea, care sa vrea mai mult din Dumnezeu. Mai multa dragoste, mai multa speranta, mai multa putere, mai multa intelepciune, mai multa pasiune, mai mult din TOT, mai mult din Dumnezeu.

Viata nu e un joc si omul nu e un simplu jucator intr-un desis de reguli si subordonati.

Viata e o sansa ca omul sa se bucure mai mult si mai mult de MARELE OM si DUMNEZEU.

Sergiu Demean-Dumulesc



Published in 2012-04-09
Social Bookmark
Bookmark to: Facebook Bookmark to: Twitter Bookmark to: Google Bookmark to: Myspace Bookmark to: Del.icio.us Bookmark to: Yahoo Bookmark to: StumbleUpon Bookmark to: Reddit Bookmark to: Digg
 
Chemarea noastra

"Cand un om atinge un simplu lemn acesta prinde viata si vibreaza in esenta lui eliberand fiecare fibra intr-un joc complex de sunete si culori. Arcusul zboara atent pe marginea sa eliberand cantecul care nu a fost scris niciodata.
Cand un om atinge un ocean valurile infuriate ale acestuia se vor despica in doua si oamenii vor trece printre ele ca pe uscat.
Cand un om canta imblanzeste fiarele pamantului si inimile robite sunt eliberate.
Cand un om se roaga Dumnezeu COBOARA si vorbeste cu el.

Asa ne vrea Dumnezeu. Sa cautam fiecare acest potential imens si sa-l eliberam dand astfel sens vietii noastre. Sa-i aducem glorie intr-o lume lipsita de glorie. Sa-I dam lauda intr-o lume secatuita de recunostiinta. Sa ne inchinam cum numai un om se poate inchina... sa fim oameni. "

Sergiu Demean-Dumulesc



Published in 2012-04-09
Social Bookmark
Bookmark to: Facebook Bookmark to: Twitter Bookmark to: Google Bookmark to: Myspace Bookmark to: Del.icio.us Bookmark to: Yahoo Bookmark to: StumbleUpon Bookmark to: Reddit Bookmark to: Digg
 
Smuls de Dumnezeu de guler

"Cand Dumnezeu l-a chemat pe Noe din mijlocul neamului sau toti ceilalti l-au privit cu suspiciune si neincredere. Ce idee, o arca in mijlocul desertului! Dar Dumnezeu pragatea ceva ce avea sa impacteze intreaga lume de atunci. Dumnezeu l-a luat pe Noe de guler si l-a smuls din lumea plina de rautate in care traia, o lume odinioara armonioasa acum pervertita, fara cunoastere de Dumnezeu sau optiune de intoarcere.
 

Dumnezeu l-a scos pe Noe deoparte: "Voi sunteti ai mei...cresteti si inmultiti-va.Fiti un popor sfant caci EU SUNT SFANT"

Sergiu Demean-Dumulesc



Published in 2012-04-09
Social Bookmark
Bookmark to: Facebook Bookmark to: Twitter Bookmark to: Google Bookmark to: Myspace Bookmark to: Del.icio.us Bookmark to: Yahoo Bookmark to: StumbleUpon Bookmark to: Reddit Bookmark to: Digg
 
Inchisoarea gandurilor noastre
 

Sunt prea multi cei care nu au curajul sa puna intrebarea incomoda sau sa faca afirmatia revelatoare. E ca si cum sunt legati de o lesa autoimpusa, o lesa ce ii opreste sa spuna gandul pana la capat. Ce trist trebuie sa fie, sa iti pui gandurile la inchisoare.

E ca un mecanism de autoaparare. Nu ne lasam sa facem nici un pas mai departe de zabrelele inchisorii gandurilor noastre. Odata evadam, faceam astfel de nazbatii... dar am patit-o. Acum, ca semn pana unde putem merge la sigur, ne-am reglat lungimea lesei.

Ce patetic trebuie sa fie sa nu ai curajul propriei pareri si sa traiesti viata unui altcineva, unui altcineva care stie mai bine.

Asa incepem sa nu mai gandim. O fac altii pentru noi. Noi nu ne depasim perimetrul trasat de lesa. Ce e interesant insa e ca ne putem desface lesa oricand. E mult mai comod aici insa, decat undeva, un undeva necunoscut.

Adevarul e ca nu putem spune nimic sigur despre necunoscut pentru ca nu am avut curajul sa iesim din cunoscut si sa incercam a penetra si depasi lucrurile nesigure si neplacute.

Nu putem spune cum e dincolo de placut pentru ca nu am depasit niciodata taramul dintre obisnuit si neobisnuit. Poate doar cativa nebuni! Dar ei sunt exceptia, spun multi. Asa e!

Eu vreau sa fiu o exceptie!

Florin Demean-Dumulesc



Published in 2012-03-09
Social Bookmark
Bookmark to: Facebook Bookmark to: Twitter Bookmark to: Google Bookmark to: Myspace Bookmark to: Del.icio.us Bookmark to: Yahoo Bookmark to: StumbleUpon Bookmark to: Reddit Bookmark to: Digg
 
 
 
<<First <Previous Next> Last>>