BESST
Articles

   

Pretul Suprem
In ce pantofi esti incaltat?
Oamenii mandri urasc lectiile creatiei
Indoiala
Pretul Suprem

 

Cred ca la sarbatoarea pastelor este perioada cand cei mai multi dintre oameni, chiar si ateii, isi amintesc ce Dumnezeu a fost gata sa faca si a si facut, gandindu`Se la noi. Este trist sa observ toata agitatia in care oamenii se pierd si uita de fapt esentialul. Uita suferinta purtata in locul lor. La fel de trist sa observ cum sacrificiul Sau minunat este devalorizat. Multi se intreaba daca lucrarea Sa de pe cruce a fost cu adevarat suficienta, raportata la tot ce se intampla astazi.

Atunci cand El a declarat : ” S`a ispravit” a stiut ca si`a sfarsit lucrarea ce a trebuit s`o faca. Moartea Lui a fost suficienta pentru a`mi sterge mie pacatele, tie si intregii lumi. A fost ceva absolut. El nu a lasat loc si nu avem dreptul sa punem acest fapt sub semnul intrebarii. Nu ar trebui nici macar sa incercam sa mai adaugam ceva la jertfa Lui. Este completa.

Inimile noastre au fost de mare pret si sunt de mare pret pentru El. Ne`a iubit asa mult incat a renuntat la viata Lui pentru a ne salva. Prin jertfa Lui, am putut sa`I cunoastem dragostea. Insa nu vom putea niciodata sa Ii rasplatim ce a facut pe Cruce pentru a ne salva. Frumusetea Lui este vibranta.

El nu s`a preocupat de ce sau daca va primi ceva de la noi in schimbul pretului suprem platit. Si`a varsat din dragoste pentru noi suflarea si sangele pentru ca ne`a iubit. El s`a rugat pentru noi si astazi, puterea Lui biruitoare este disponibila pentru oricine, daca are destula credinta  s`o ceara. Prin puterea Lui nu supravietuiesti de la o zi la alta, tarandu`te prin lume. Puterea Lui inseamna sa prosperi de la o zi la alta. Daca Il iubesti pe El ,o faci doar pentru ca El te`a iubit intai. Iar daca ni s`a iertat mult, ar trebui sa`L iubim mult. Sunt unii oameni care ar dori un Hristos ieftin si probabil ca si L`ar dori fara cruce – insa pretul nu va cobori.

Raportat la ziua de astazi, asa cum spunea Alan Redpath, eu am aceeasi intrebare:

” Spuneti`mi, in lumina Crucii, oare nu este scandalos modul in care traim noi astazi?”

Elena Pitigoi

 



Published in 2012-04-20
Social Bookmark
Bookmark to: Facebook Bookmark to: Twitter Bookmark to: Google Bookmark to: Myspace Bookmark to: Del.icio.us Bookmark to: Yahoo Bookmark to: StumbleUpon Bookmark to: Reddit Bookmark to: Digg
 
In ce pantofi esti incaltat?

Suntem deseori constransi sa luam decizii care se dovedesc a fi nu cele potrivite. Fara intentie de a iesi din ele ne complacem in situatiile in care intram. Ne place mai mult sa vedem slab la distanta decat sa observam clar ceea ce ne sta in fata ochilor.
Dar nu suntem impliniti, pacea ne lipseste si suntem in aceeasi cautare acerba in care ne gaseam si inainte. Cu siguranta nu am ales potrivit. Cu siguranta am incaltat o pereche de pantofi nepotrivita. Incomoditatea isi spune cuvantul prin numarul mai mare sau mai mic de pantofi pe care l`am ales.
Si nu este deloc placut sa incalti o pereche care nu iti este potrivita. Cizme negre cu un design aparte al tocului mi`au facut inima sa tresalte atunci cand le`am vazut intr`un magazin. Ce`i drept…au fost la reduceri dar cu doua numere mai mari decat ce port eu. Incapatanarea de a le avea a castigat in cele din urma si cizmele sunt bunul meu propriu, doar ca, m`am folosit de ele decat o singura data. Mi`a fost suficient ca sa ies din tiparele punctualitatii mele de a fi prezenta la fix acolo unde trebuia sa ajung. Am mers destul de greu, aveam impresia ca innot in ele si ca daca o sa ajung in cele din urma unde trebuie, nu aveam aceeasi siguranta ca la fel se va intampla si pe drumul spre casa inapoi. Acelasi drum pe care alta data il parcurgeam in 20 de minute, atunci cronometrul s`a oprit doar dupa 50 de minute. Acelasi drum, dar alta incaltaminte.

La fel procedam si cu pantofii vietilor noastre. Situatiile gresite in care ne aflam, sunt perechile de pantofi nepotrivite pe care noi le alegem. Chiar daca stim ca incaltati intr`un numar mai mare vom galopa, preferam marimea astronomica in locul celor potriviti noua. Chiar daca ne chinuim ( asemenea surorilor Cenuseresei ) sa incaltam o marime mai mica si suntem constienti de bataturile pe care ni le vor produce, nu renuntam. Ne dorim acei pantofi. Cu riscul de a inainta greoi sau chiar de a sangera, inca ii purtam.De ce sa vrei o pereche de pantofi care nu ti se potriveste? De ce sa nu`ti doresti sa incalti acei pantofi cu numarul potrivit tie? Nu poti sa`i porti pe aceiasi de acum zece ani cand purtai o marime mai mica, la fel cum nu puteai atunci purta pantofii de astazi. Insa de cele mai multe ori procedam asa. Ne este greu sa renuntam la pantofii mici ai trecutului, sau ne incapatanam sa`i cumparam pe cei cu 2 numere mai mari.

Dar chiar daca nu intelegi de ce Vanzatorul iti recomanda un alt model asemanator cu cel al dorintelor tale si care pe deasupra este si numarul tau, incearca sa te gandesti ca vei putea pasi fara probleme in ei. In cele din urma, El vede multi clienti care incearca diferite modele si numere de pantofi. Atunci cand iti va spune cu certitudine ca asa cum ti se potrivesc tie nu s`au potrivit la nimeni, nu te grabi sa`ti ridici coltul sprancenei. Crede`L cu certitudine maxima si demonstreaza si tu incredere absoluta in recomandarea Lui pentru tine.

Descalta`te de pantofii nepotriviti si incalta`te in cei pregatiti de Atotstiutor pentru tine.

Elena Pitigoi



Published in 2012-04-20
Social Bookmark
Bookmark to: Facebook Bookmark to: Twitter Bookmark to: Google Bookmark to: Myspace Bookmark to: Del.icio.us Bookmark to: Yahoo Bookmark to: StumbleUpon Bookmark to: Reddit Bookmark to: Digg
 
Oamenii mandri urasc lectiile creatiei

 

Motivul pentru care inima omeneasca uraste adevarul pe care-l preda creatia este ca adevarul acela este prea umilitor. De la munte la mare creatia striga ca Dumnezeu are putere vesnica, Dumnezeu este Fiinta infinit minunata, Dumnezeu este Creatorul tuturor lucrurilor, si noi suntem pe deplin dependenti de alegerile Lui absolut libere de a crea si a sustine viata noastra sau de a nu o face, si de aceea noi ar trebui sa-I dam slava Lui si nu noua insine, si sa-i aducem multumiri Lui si sa nu ne asumam nici un merit personal.

Dar oamenii mandri nu spun multumesc. Recunostinta este ecoul harului care reverbereaza prin locasurile inimii omenesti. Dar oamenii mandri nu au nevoie de har. Ei nu cred ca inimile lor sunt goale fara Dumnezeu. Ei spun ca sunt întelepti! Deci, "S-au falit ca sunt întelepti ... si au schimbat slava Dumnezeului nemuritor."

Oamenii mandri nu spun multumesc. Cu buzele lipite, ei iau diamantul slavei lui Dumnezeu, intra in magazinul de amanet al mandriei, si-l amaneteaza pentru marmura crapata a increderii de sine. Apoi iau acest mic idol acasa, il pun in mintea lor, si se pleaca înaintea lui intr-o suta de feluri diferite in fiecare zi, "Fiindca, macar ca au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslavit ca Dumnezeu, nici nu i-au multumit ci s-au dedat la gandiri desarte ... falindu-se ca sunt întelepti."

Oamenii mandri nu spun multumesc.

John Piper



Published in 2012-04-11
Social Bookmark
Bookmark to: Facebook Bookmark to: Twitter Bookmark to: Google Bookmark to: Myspace Bookmark to: Del.icio.us Bookmark to: Yahoo Bookmark to: StumbleUpon Bookmark to: Reddit Bookmark to: Digg
 
Indoiala

Tu nu te-ai indoit niciodata de ceea ce ai crezut cu atata tarie, atata timp? Daca si pe tine te-a bantuit aceasta clipa ciudata, sa sti ca te inteleg.

Te simti ca si cum ai fi in cadere, in gol. Tot ceea ce reprezenta o propta nu mai exista. Te intrebi ce ai putea sa faci altceva. In fond si la urma urmei, profesia ta a fost sa crezi. Sa crezi ca totul e asa cum ar trebui sa fie si asa cum ti s-a promis c-o sa fie.

Nu stiu daca pot trai mult fara a mai crede. A devenit parte din mine, credinta. Sunt eu. Nu mai e vorba de ceva ce nu imi apartine sau ceva ce poate fi scos usor din buzunar. Credinta si eu suntem una. Daca inainte era o nebunie sa cred, acum e o nebunie sa nu mai cred.

Lumea parca nu mai are gust si nici culoare acum. Nu mi se pare ca merita sa traiesti de pe-o zi pe alta, de pe-o luna pe cealalta sau de pe un an pe celalalt. Atunci cand crezi ceva ce te depaseste, devii mai mare, devii puternic.

Credinta innobilieaza sufletul . Nu stiu sa existe oameni care cred cu ardoare si raul sa se intampla. Acestia fac raul sa se intample. Exista insa oamenii care cred in lucruri mari si bune. Si se intampla. Uneori fara ca ei sa faca ceva anume. Ca si cum ceva sau cineva face astfel de lucruri sa se intample. Dar nu intotdeauna. Atunci ar fi prea usor ca sa crezi. Si nu la timpul nostru. Toate intr-o ritimica cosmica inexplicabila.

Diferenta dintre credinta si imaginatie? Pentru una poti muri, cu alta iti pierzi doar timpul.



Published in 2012-03-09
Social Bookmark
Bookmark to: Facebook Bookmark to: Twitter Bookmark to: Google Bookmark to: Myspace Bookmark to: Del.icio.us Bookmark to: Yahoo Bookmark to: StumbleUpon Bookmark to: Reddit Bookmark to: Digg
 
 
 
<<First <Previous Next> Last>>